5 lectii…de capatai in coafor

Iti povesteam in articolul anterior despre cum, acum 14 ani, am luat O decizie care mi-a schimbat radical viata. Acea decizie care m-a facut sa renunt la 6 facultati si la cariera de inginer arhitect pe care mi-o alesesem si m-a trimis pe un drum la care nici nu ma gandisem pana atunci: coafor. A fost o decizie de ”totul sau nimic  sau….”the beginning of the rest of my life”, cum ar spune americanul.

Imediat ce am terminat liceul, m-am dedicat in totalitate acestei meserii. A fost o perioada cu parti bune si… mai putin bune. Accesul la informatie nu era la un click distanta, asa cum este astazi, scolile de coafor nu prea aveau nicio treaba cu invatarea, insa si meseria era mai simpla, cererile clientilor mai modeste si ustensilele mai…primitive. Este adevarat ca am avut sansa sa evoluez si eu odata cu ea, dar si sa-i inteleg evolutia din perspectiva multor persoane apropiate care lucreaza in domeniu de peste 50 ani, oameni care au crescut meseria odata cu ei, care au crescut generatii intregi de coafori si care si astazi practica cu succes aceasta meserie, din placere si din pasiune pentru oameni.

Revenind la inceputurile mele,  prima mea ”scoala adevarata de coafor” a fost…matusa mea, Nadia, care imi spunea mereu ca mentorul vine in viata ta atunci cand ucenicul este pregatit. Si ea a aparut la momentul potrivit pentru mine. M-a invatat tot ce a stiut si apoi m-a dus de mana la primul meu interviu, intr-un salon in centru orasului.

N-am sa uit niciodata:

era 1 Noiembrie si orasul era aglomerat si plin de lumini. Am ajuns in salon unde am cunoscut-o pe Tatiana, cea care urma sa fie prima mea sefa. Eram imbracat frumos, cu freza facuta – intins cu placa si vopsit in 3 culori – dragut cum sunt eu, plin de incredere dar empatic si smerit.

Tatiana m-a intrebat ce am invatat, ce cursuri am facut, ce experienta am – ori eu, tot ce facusem pana atunci era sa ii ”ciopartesc” parul surorii mele si niste practica pe capete de papusi pe la niste asa-zise cursuri.. Dar pentru ca am fost simpatic, sau poate pentru ca a vazut ceva in mine, Tatiana mi-a spus ca pot sa incep munca in salonul ei chiar de a doua zi. Aceasta a fost prima mare oportunitate din cariera mea: ma angajasem fara niciun fel de experienta intr-unul dintre cele mai bine cotate saloane din centrul Clujului.

Dar, pe cat de mare a fost aceasta oportunitate, tot pe atat de memorabile au fost si primele mele zile de munca in care am trecut de multe ori de la agonie la extaz, si invers. 

Cand prima mea clienta s-a asezat pe scaun si mi-a spus ca doreste vopsit complet si cu suvite, am ramas blocat si nu am stiut de unde sa incep, ce si cum sa fac… Asa ca am facut ce am facut, dar cu atentie si multa migala…vreo 5 ore lungi. La final, clienta a plecat foarte multumita si mi-a lasat si un bacsis bun. Am fost uimit si bucuros in acelasi timp, iar de aici am luat si prima mea lectie importanta:

experienta pe care i-o oferi clientului conteaza mai mult decat tehnica. 

Aceasta lectie mi s-a confirmat si in zilele urmatoare, in care clientii mei desi nevoiti sa petreaca extrem de mult timp pe scaun, plecau de fiecare data zambind si multumiti de rezultatul final.

Dar, desi empatia si atentia la detalii fac diferenta extraordinar de mult, combinate cu lipsa de experienta, nu sunt o afacere prea profitabila… Asta a observat si Tatiana care a venit apoi langa mine zi de zi si mi-a oferit suportul ei neconditionat, ajutandu-ma, cu multa rabdare, sa invat cum sa reduc cat mai mult timpul pe care un client il petrecea pe scaunul meu, fara sa ii stirbim in vreun fel experienta traita. Iar asta a fost cea de-a doua mea mare lectie:

importanta pe care o are suportul colegilor si a sefului.

Atunci cand primesti intelegere si sustinere de la cei din jur, iti doresti sa fii din ce in ce mai bun si sa demonstrezi ca ai meritat acel suport. Iar asta se leaga si de o a treia lectie invatata tot atunci:

atmosfera din salon influenteaza decisiv atat experienta clientului, cat si evolutia angajatului.

Indiferent daca greseam sau petreceam prea mult timp cu un client, atmosfera era una foarte relaxata, linistita, fara tensiuni si reprosuri. Iar asta transmitea incredere atat celui de pe scaun, cat si motivatie celui cu… foarfeca in mana. Faptul ca nu eram certat pentru greseli, ca eram privit cu intelegere si rabdare, m-a facut sa imi fie mie rusine si sa vreau sa invat din ce in ce mai mult.

Aceasta dorinta de a invata insa nu s-a stins niciodata si ea m-a dus la cea de-a patra lectie de capatai pe care vreau sa ti-o impartasesc, una pe care am constientizat-o mai tarziu:

in meseria asta nu te opresti niciodata din invatat si, fara invatare, nu ai cum sa excelezi, oricat de talentat ai fi.

Stiu, e valabil cam in orice domeniu, dar eu iti vorbesc aici despre ceea ce stiu.

Dupa prima luna de munca am inceput sa merg la cursuri de perfectionare si am avut apoi onoarea sa il intalnesc pe cel de-al treilea mentor al meu, Toni Stoenescu, primul campion mondial la coafura al Romaniei. De la el am invatat extrem de multe lucruri noi care m-au ajutat sa trec de la un simplu coafor la profesionist (mai tarziu, am ajuns coleg cu Toni in echipa de educatie). Cu toate acestea, nu m-am oprit aici. Am continuat sa merg la toate cursurile posibile, la fiecare seminar de lansare de colectie sau tehnici. Asa am cunoscut o mare parte din coaforii de top din Romania (Cristina Grama, Constantin Ilie, Geta Voinea, Razvan Dobrescu si multi altii), oameni cu care am avut ocazia sa ma pregatesc si, ulterior, sa participam impreuna la traininguri internationale tinute de maestri internationali in coafura (Anthony Mascolo, Vidal Sassoon, Mark Hays, Laetitia Guenoau, Bertram K etc).

 Insa a mai existat ceva care m-a impins in tot acest timp si fara de care nu as fi ajuns aici:

pasiunea pentru aceasta meserie, dorinta de a-i vedea pe oameni fericiti, dedicarea pentru meserie si implicarea 100%.

Astea te fac sa vii zi de zi cu placere la munca, sa o iei de la capat de fiecare data, sa iti doresti sa fii mai bun si, mai ales, sa cresti. Asta te face sa stai 50 de ani intr-o meserie fara sa regreti niciun moment, asa cum sunt multi dintre oamenii pe care ii admir si de care iti spuneam la inceput si… asta este cea de-a cincea mare lectie pe care ti-o ofer cu mult drag, in incheiere.

De ce ti-am povestit toate acestea?

Pentru ca sunt unele dintre cele mai importante lectii pe care le-am luat cu mine peste tot si pe care le-am aplicat zi de zi atat din pozitia de coafor, cat si din cea de sef si, mai tarziu, din cea de trainer. Daca esti la inceput de drum, sunt convins ca iti vor fi utile, iar daca ai deja experienta, atunci probabil stii despre ce vorbesc.

******************************

In urmatorul articol o sa iti povestesc despre partea mea mai…controversata: frizeria & barbering-ul, concepte care acum 14 ani nu insemnau nici 1% din ceea ce sunt astazi.

Pana atunci, daca in 2019 ti-ai propus sa aplici mai des lectia numarul 4 sau te gandesti sa iei si tu acea decizie radicala de a porni pe minunatul drum al coaforului sau frizeriei, te astept impreuna cu echipa mea in sala de curs. Verifica calendarul de cursuri Ededucation si da-ne de veste daca simti ca este pentru tine!

To be continued!

No Replies to "5 lectii...de capatai in coafor"


    Got something to say?

    Some html is OK