O decizie care mi-a schimbat radical viata

Au trecut mai bine de 14 ani, dar imi amintesc de parca ar fi fost ieri… 

Terminam clasa a 12-a, sef de promotie! ”Elev model”, pasionat de matematica, geometrie, arhitectura si design de interior. Ma inscrisesem deja la 6 facultati, convins ca stiu ce urma sa fiu: inginer arhitect. Am fost si acceptat, asa ca drumul meu era cum nu se poate mai clar.

Tot in acea perioada, imi duceam colegii si prietenii sa se tunda la matusa mea, coafor de meserie. La 17-18 ani, „cum iti sta parul„ este o problema foarte serioasa, asa ca nu conteneam sa ii dau sfaturi, pline de entuziasm, despre cum sa ii tunda si sa ii stilizeze. Exasperata de indicatiile mele, intr-una din zile, mai in gluma, mai in serios matusa mea mi-a zis: “Auzi, copile, ia tu foarfeca in mana si tunde, daca tot te pricepi asa de bine!” Nu a trecut mult timp si…i-am urmat sfatul. Pana sa imi dau seama, eram deja elev la cursul de coafor, iar matusa mea a devenit primul meu mentor in aceasta meserie.

Problema a aparut in momentul in care am inceput si facultatea si am realizat ca nu voi putea face doua meserii in paralel. De fapt, ca nu le voi putea face pe ambele foarte bine, conform standardelor mele. 

Asa ca… trebuia sa iau o decizie in legatura cu viata mea. ”Decizia corecta”, evident, asa cum vrem toti, nu?

Cu siguranta varsta si curajul specific ei au avut un rol la acel moment, insa ceea ce m-a determinat sa aleg pe care dintre cele doua drumuri vreau sa merg a fost mai mult de atat: m-am uitat mai atent la mine, la ce simt, la ce imi face ochii sa straluceasca atunci cand ma gandesc la el. Primul lucru care mi-a venit in minte a fost…zambetul si fericirea de pe chipul prietenilor mei atunci cand se priveau la final, in oglinda matusii mele. A fost, cred, factorul determinant pentru mine! Am inteles puterea unui ”simplu” tuns si, din acel moment, am stiu clar ca asta vreau sa fac de atunci inainte.

Si mai stiam ceva: ca vreau sa imi traiesc viata facand ceea ce imi place. Parintii mei au fost un exemplu in acest sens si am avut mereu sustinerea lor, chiar si atunci cand deciziile mele nu erau cele pe care poate ei si le-ar fi dorit.

Cu toate acestea, nu a fost usor sa inchid ochii si sa ma arunc in gol. Dar, cea mai frumoasa parte a vietii mele a inceput abia atunci cand am avut curajul si… am facut-o! 😉

*****

De ce ti-am spus povestea mea?

Pentru ca stiu ca ceea ce am si ce sunt ACUM nu au fost ”noroc”, ci pur si simplu a fost vorba de luarea unei decizii asumate. Acea decizie ”indiferent de ce se va intampla, eu vreau sa fac asta!”. Da, varsta, parintii sau cei din jur pot usura sau ingreuna o situatie, o alegere sau o decizie. Insa, la final, tot TU esti cel care o face si care trebuie sa traiasca cu ea pentru restul vietii.

Ti-am spus povestea mea si pentru ca vad mereu in jurul meu oameni care isi doresc sa schimbe ceva, dar peste noapte, fara urmari neplacute, riscuri si cu cel putin aceleasi beneficii pe care le au deja…

Oameni care merg zi de zi la un job pe care il urasc, visand sa gaseasca unul care sa ii implineasca, dar fara sa renunte la cel actual care, bun – rau, macar le aduce un venit aparent sigur…

Oameni care vor o stare de bine, dar garantata cumva, de cineva, fara responsabilitatea de a schimba ei ceva la viata lor.

Oameni care traiesc constienti de nefericirea lor, dar care nu actioneaza, de teama sa nu piarda si ceea ce au deja…

Acum, 14 ani mai tarziu, eu nu stiu ce am pierdut sau ce as fi castigat daca alegeam ”celalalt drum”. Insa stiu ca, daca m-as intoarce in timp, in acel moment, as face exact acelasi lucru, fara absolut niciun regret!

Si mai stiu ca VIATA merita sa fie despre BUCURIE si FRUMUSETE. De aceea, inchei prin a-ti oferi 3 sfaturi, pe care esti liber sa le urmezi sau nu:

  1. Daca, la un moment dat (sau la mai multe )  ai chiar si cea mai mica idee despre ce ti-ar placea sa faci pentru tot restul vietii tale, nu ezita nicio secunda sa o faci, oricare ar fi “costul”.
  2. Da tot ce e mai bun din tine, in fiecare clip,a deoarece lucrurile se fac cu ”100% sau deloc.”
  3. Daca iti plac oamenii, iti place sa ii vezi zambind, fericiti, frumosi – coafura poate fi una dintre meseriile care sa iti vina… “ca o manusa”. 😉

The end (…or the beginning!)

No Replies to "O decizie care mi-a schimbat radical viata"


    Got something to say?

    Some html is OK